mărțișorul la condițional-oprativ sau poveste șoptită scrisă cu litere mici

if

dacă tu…

…aș pregăti totul în mod progesiv.aș cotrobăi prin fiecare ungher al casei,prin fiecare ungher al meu.cu migală și atenție sporită.înainte de toate aș ordona șosetele punând o delimitare clară între cele de zi și cele de noapte.între dantelăriile celor de vară și între moliciunea celor pentru ger.dragele de ele,niciodată nu știu cărei ore aparțin, cum întind mâna uneori la întâmplare,cu ochii închiși,să le prind…cum îmi  tună gustul momentului: după culoare…după desen…după firul țesăturii…sau după cum se „preanunță”diminețile… câteva perechi vor sfârși în cutia pe care stă scris d e  a r u n c a t dar,spre seară sigur se va descoperi și pentru ele un colțișor,semn de indubitabilă afecțiune asupra lucrurilor sau de o compulsivitate care mă învinge mereu…cum ai vrea să crezi…

…la capitolul oale și crătiți aș zăbovi ceva mai mult.le-aș dărui mângâierile mele în plus,iar ele mi-ar dărui în schimb strălucirea noului lor.aș surâde mai des oglindindu-mi chipul în strălucirea tigăilor și ,probabil,valsul acela acompaniator al„operei”l-aș repeta…pata aceea gălbuie de lângă întrerupător aș lăsa-o însă,chiar dacă ar fi nevoie doar de o pereche de mănuși și de câteva zeci de secunde,s-o dobor…tu te-ai obișnui într-un anume fel,cu imperfectiunile mele și probabil,le-ai accepta…

…aș dechide larg toate ferestrele să mă inunde lumina,iar  florile proaspete le-aș fura și le-aș așeza chiar și la calendar.aș lăsa așa,neglijent,câte o eșarfă,câte-o carte rătăcită,doar ca tu să mă întrebi „de ce…?”…aș ridica din umeri,iar tu sigur,ai surâde șugubăț…

…prin baie și prin debara ar fi o trecere rapidă,de aruncat un ochi fugar…aș schimba doar albiturile și plantele noi le-aș uda…

…aș parfuma în mod deosebit încăperile,iar tu ai exclama mereu:„parfumul ăsta-i nou…!nu-l știam…!”așternuturile ar fi cu siguranță noi.m-aș lăuda demonstându-mi colecția de creioane pierzându-mă în istoria fiecăruia,iar tu ți-ai încrucișa privirile cu ale mele la fiecare istorisire lăsându-ți doar mâinile să vorbească printre voitele tăceri…

…te-aș purta în grădina mea:fiecare plantă,fiecare copac,fiecare dintre flori ți-ar povesti că la rădăcină i-am pus numai dragostea mea,iar parfumul lor te-ar învălui,ți-ar confirma…

…în semn de bun venit aș pregăti cu multă dăruire aluatul și aș frământa pâinea. aș umple întreaga casă de mirosul facerii…! tu l-ai adulmeca hulpav cu vârful bărbiei cuprins între două degete,întrebător…„câte surprize mai ai să-mi oferi…?!”-m-ai spune…iar corpurile noastre vor începe discret  dansul adulmecărilor…

…aș cumpăra două cupe noi și te-aș ruga să desfaci sticla aceea cu vin căruia refuz demult,demult să-i șterg praful…te-ai opri din gest și mi-ai spune hohotind:„tu o porți pe ștefania popescu cu tine,aici…?!”…și hohotul s-ar dubla,negreșit…aș pregăti „multpromisa” rață-cu-portocale-ce-la-final-tu-a-i-descopri-rățoi…ne-am bucura de„istoria raței” și-am sfârși în sărutul acela,noi…

…mi-aș pune rând pe rând toate rochiile mele lungi ca să pot invoca zborul ,iar tu l-ai recunoaște după fâlfâiri…cred că și pletele s-ar mai lungi puțin…iar cerceii i-aș schimba din oră-n oră ca niciunul din ei să nu cunoască nedreptățirea…brățara aceea ți-aș reface-o din bucăți și ți-aș  spune cât de parte din mine era… te-ai minuna și tu de îmbinarea perfectă a părților…iar uneori,am tăcea…

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…am săruta diminețile cu parfumul cafelei făcută din nou la ibric,iar gimnastica matinală ar fi cea a tangentei de noi…!am alerga prin ploaie kilometrul acela până la gară și ne-am urca în primul tren respectând supusi doar alegerea lui.in drum ți-aș prezenta pe toți prietenii mei și le-aș povesti cât de fericită aș fi.ca de obicei,și atunci le-aș fura câte o frunză ce-aș așeza-o semn de carte sau de amintirea că suntem,că sunt…ne-am minuna ca doi copii neștiutori de locuri noi,de timpuri noi,de noi…ne-am pierde destul de des și ne-am regăsi și mai des…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…aș dispărea într-una dintre dimineți.aș ieși tiptil cu grija de a nu-ți întrerupe somnul duminical și aș hoinări pe străzile pustii povestindu-mi mie însămi că-ai fi…aș pleca doar așa,să mă pot întoarce cu brațele întinse a zbor,ce te-ar cuprinde în dansul de dor…

…într-o anumită oră am regiza o ceartă „la cuțite” pe care-aș chema-o…„probă de microfon”.eu aș vrea să continuie totul cu „proba tăcerii”,iar ca în toate regulile nescrise,tu ai repeta neîncetat unica „probă a împăcării”.la final am fi amândoi învingători dat fiind jocul…„de probă”!…după aceea am înălța imn după imn poeziei…am împreuna mâinile și trupurile și sufletele le-am împreuna a zbor…!

…iar de-aș scrie pe ușă întoate limbile pământului „v-am ruga,nu deranjați!” s-ar holba până și leo,câinele vecinului la cea de-a treia plimbare,pe înserat…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi…

…uneori,te-aș lăsa singur.te-aș lăsa să-mi cotrobăi prin ungherul secretelor și tu te-ai minuna că le știi deja.aș accepta invitația amicelor mele la un aperitiv,dar aș sta tot timpul ăla ca-pe-ghimpi.le-aș povesti ceas de ceas că simt mirosul ce învăluie casa mea.aș privi la nesfârșit ușa știind că între timp tu ai deveni artizan prin preajma focului de două ori arzător…

…la timpul potrivit,aș fugi…m-aș întoarce alergând.m-ai aștepta nerăbdător în prag,tu!

 

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi.

 

…ai fi

 

Annunci

9 thoughts on “mărțișorul la condițional-oprativ sau poveste șoptită scrisă cu litere mici

    • Lista AR FI lungă,iar edițiile chiar foarte rare.Mărturisesc doar că înainte de a călători cu un pașaport,a călătorit el,numele meu.Modest și sigur.Iar,în ideea că voi ajunge aici„pe insula pustie”,spre uimirea multora,mi-am trimis cu două săptămâni înainte cufărul plin cu cărțile de suflet.Despre „sufletul ăsta” pe care-l port precum melcul își poartă căsuța,ne vom tăinui pe aceeași pagină cândva…

      Clinketul Contesei se aude,se vede,se simte,se mulțumește în toată clinketeala sa!Plecăciune…

      • Eu va multumesc, fiindca m-ati primit aici! Va ofer un dar!
        Iubirea ca o floare de măr pitic
        Domnia Ta,
        Iubirea mea nu e decât o floare de măr pitic, curajoasă, măcar cromatic, prin varietățile de alb-roz pur, dacă nu prin uimitoarea putere de a înfrunta înghețurile târzii de mai. Crescând la râspântii, lângă Podul Calicilor, iubirea mea a fost de multe ori spectacolul oferit vulgului, pentru a distrage atenția de la alte evenimente și întâmplări de viață mult mai grave și mai copleșitoare, așa încât, după ce se oferea gloatei flămânde tainul sărăcăcios, în piața mare se ridica eșafodul pe care iubirea mea era când bătută cu pietre, când trasă pe roată, când decapitată de petale.
        Iubirea mea nu e decât o floare de măr pitic. După ce ultimul călău își spăla tacticos uneltele de tortură, resturile mele de iubire mutilată se îngropau adânc în pământul fără parfum, pentru a nu întina aroma iubirii de alb-roz pur. Acolo își găseau energia de a germina din nou, de a da naștere altui măr cu flori proaspete pentru viitoare întâlnire. Cel pe care îl iubești nu trebuie să știe amănunte despre poduri, calici, torturi, fiindcă la fiecare revenire, el așteaptă imaginea a ceea ce a fost și din care să își tragă seva pentru viitoarea separare. Așa că succesiunea anotimpurilor a fost dictată iubirii mele de reveniri și separări amenințătoare prin gerurile lui Ultima Dată. În micul sertărel din vârful mărului păstrez esențe rare de Acum, Azi-Noapte, Dis-de-Dimineață, Ultima Dată. Fiecare dintre acestea au parfumuri speciale de dorințe despovărate de truisme și sentimentalisme ieftine.
        Iubirea mea nu e decât o floare de măr pitic. Cum să faci dintr-o floare de măr un cățel care să schelălăie pe străzi ca potăile de pripas flămânde și agresive prin lipsa de iubire, de hrană, de adăpost. Floarea de măr nu mușcă mâna celui ce i-a mângâiat măcar și din priviri sufletul zbuciumat de furtuni. Floarea de măr se manifestă prin fragranța duioasă și subtilă de desprimăvărare. Unei javre de pripas poți să îi arzi un un șut puternic și să spargi un geam, așa încât zgomotul țăndărilor de sticlă să calmeze furia celui ce alungă. Dar unei flori de măr pitic , dacă îi aplici același tratament, e luată de vânt și purtată de colo-colo, până ajunge din nou pe pământul fără parfum din care va ieși alt copăcel. Javra schelălăie, face zarvă, reproșează, face sluj ca să impresioneze, se dă de-a tumba, ezitând între a mușca pe la spate sau a linge mâna stăpânului. Floarea de măr e mută, oarbă, surdă, deși prin stamine, vede, simte, aude. Eu nu încurc regnurile.
        Iubirea mea nu e decât o floare de măr pitic, eterică și sprințară cum nu pot fi decăt făpturile primăverii. În timp ce potaia își face planuri cu o posibilă construcție a unei Arce a lui Noe, sau măcar un car, o sanie, o ceva acolo ca să impresioneze prin planurile mărețe, ca mai apoi să se plângă de fiecare iarnă ce o găsește fără adăpost, floarea de măr înflorește spontan, își asumă maternitatea unui suflet nou, curat, despovărat de suferințele de orice fel și rodește la vreme de toamnă curajos, roșu incandescent, ca toate păsările cerului să găsească cu ușurință hrana înainte de căderea primei zăpezi. Ai văzut vreodată vreun măr la vreme de toamnă? După ce copacul și-a lepădat toate foile cu ciornele de scrisori trimise pe calea vântului în cele patru zări, în măr mai rămân doar fructele roșii, aranjate estetic, pentru a întâmpina glorios iarna și aromele ei insolite. Așa că iarna, iubirea mea are mireasma mărului copt, presărat cu scorțișoară și zahăr, dulce și cald cum sunt iubirile care nu te obligă la nimic și nu îți cer nimic, fiindcă nu au preț. Nu se pot cumpăra și nu se pot vinde. Jăvruța poate fi alungată, dusă la concursuri de frumusețe canină, vândută prin mica publicitate, dresată, înrăită, după bunul plac al stăpânului. Floarea de măr nu are stăpân. Nu-și este stăpână nici măcar sieși. E de dincolo de ea prin sămâță, în ea prin floare și rod și după ea prin cei ce au avut sau vor avea bucuria să o guste.
        La Fée Blanche, Contesă de Chou-Fleur

      • Astăzi v-aș îmbrățișa pe fiecare…!E îmbrățișarea aceea de duminică,fapt pentru care mi-am pus șosete noi :)…!Aș îmbrățișa pe fiecare dintre cei care,cu o discreție tăcută,dar decisă și recomensatoare mi-ați dăruit mângâierea aceea care vine de Acasă.Vă asigur că pălesc rând pe rând toate comorile străinățătii în fața unei îmbrățișări de suflet ca aceea pe care mi-ați dăruit-o!…Pentru mine este confirmarea incontestabilă a gândului exprimat în Mărturia din prima pagină scrisă aici:noi suntem Noi și doar atât.Fiorul acela al românității îl simțim numai noi,iar uneori îl și exprimăm cu o specială strângere de mână într-o Horă,ca cea a Firului de Mărțișor…!

        Iubesc Limba Română!O spun răspicat!…Încep să mă agit precum leoaica de dincolo de gratii,ori decâte ori buzele interlocutorilor într-o ignoranță generalizată îmi pocesc numele meu de ROMÂN!Este un alt mod al meu de a-mi exprima iubirea de țară!…De astă dată,scrisă mereu la prezent!…

        Astăzi,v-aș îmbrățișa pe fiecare!…Mai mult de-atât:o și fac :)!scriindu-vă că bucuria venită de-Acasă e de neegalat!

        Vă Mulțumesc dragii mei cerându-vă iertare pentru tot acest timp în care,dintr-o ascunsă timiditate egoistică,am întârziat.Cufărul emoțiilor e demult plin,iubirile-mi stau aici,pe umărul stâng,iar moul și…modurile de a le exprima ,slavă Domnului-s pe măsură…!

        Cu aleasă prețuire și mulțumiri pe măsură,

        Mărțișor-2013 transformat ca prin minume în Firlul de Mărțișor al unei zile de mai…

  1. Pingback: Review pe două săptămâni. | Graffiti-uri pe pereţii unei gări

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione / Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione / Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione / Modifica )

Google+ photo

Stai commentando usando il tuo account Google+. Chiudi sessione / Modifica )

Connessione a %s...