Mărțișor cu dedicație…„Ragazze dell’est” !

Le “Ragazze dell’Est“sau fetele nevazute ale aceleeasi medalii

                                                              Elenei,

                                                              cu mare drag

                                                              si tuturor “Fetelor din Est” pe care ea le reprezinta…

 Printre surprizele unei seri,primesc o invitatie pe care,sincer,o asteptam demult:amica mea de la Viareggio-pot confirma amicitia cu toata convingerea!,- ma invita cu rafinata eleganta,la prezentarea cartii sale.Cea de-a doua care-i poarta semnatura,“care a vazut tiparul” in slova lui Dante!

Aveam sa aflu cu ocazia prezentarii ca incursiunea in lumea florilor sau a sufletelor cu nume de floare continua intr-o ingenioasa si tumultuoasa aventura,astfel ca,dupa “Papucul Doamnei/La scarpetta di Venere”,aparuta in vara lui 2010,a sosit timpul povestii clematidelor care continua intre paginile cartii:”Ragazze dell’est //Fete din Est”-povestiri semnate de Elena Iordache in editia Marco Del Bucchia Editore,2013.

Elena vine de pe meleagurile Vrancei,de-acolo de unde vinul curge bun si e renumit pentru limpezimea si parumul sau de Odobesti,din  familia Preotului Iordache care a pastorit ani si ani in orasul dintre vii.Ne povesteste amuzant ca pasiunea de a scrie s-a nascut din vremea copilariei cand nemultumita fiind de textele cantecelor la moda difuzate la radio,isi inventa propriile versuri cu originala si nestavilita creativitate si castiga concurs dupa concurs cu scrierile ei.In mai 2010, primeste premiul I la Concursul National”Città di Montecatini Terme”la sectia roman,cu cartea”La scarpetta di Venere”care va fi si publicata cateva luni mai tarziu.

Elena,ea insasi o “ragazza dell’Est”traieste de ani buni in Toscana insciindu-si existenta cu toate suisurile si coborasurile ei in tot ceea ce iti poate oferi…drumul deloc usor,al strainatatii.Recunoaste deschis ca sufletul ei a ramas puternic legat de Acasa si nimic nu-i va putea schimba vreo data,acesta simtire.”Sunt muti cei care nu ne inteleg,care interpreteaza in mod gresit plecarea noastra si care ne condamna cu asprime fara sa cunoasca cate sacrificii facem,cu cate probleme ne confruntam aici…Dar, noi suntem calite,nu-i asa,si rezistam…!”-adauga Elena,iar pe chipul sau se inscrie discret,un zambet trist…Poate,chiar de aceea si scriu,cu dorinta de a  reusi  putin sa demolez acele mentalitati stereotipate care ne judeca prea usor,cu mult inainte de a ne cunoaste… fie cei de-Acasa,fie cei de-aici…!”

Caut privirea Elenei,dar e prea d e p a r t e…iar ca sa evite confruntarea ochilor inundati de lacrimi,incepe sa mangaie discret petalele lobelliei ce i-am daruit…”Mi-ai daruit steagul nostru…!”–imi spune,evidentiind rand pe rand fiecare culoare ale florilor din micul buchet…

“Il libro è dedicato alla Donna!…”imi marturiseste Micol Carmignani,reprezentanta casei editoriale prezenta la sarbatorirea lansarii cartii.„Ne-a placut in mod deosebit istoriile pe care Elena le povesteste si faptul ca expune dintr-un unghi de vedere divers,aceasta noua realitate italiana.Este o carte care sigur,va avea succes…!De la prima lectura mi s-a parut surprinzatoare prin modul de constructie al povestirilor,„colorata”deoarece aduce un suflu nou prin personajele pe care le creioneaza si extrem de interesanta din punct de vedere editorial fapt ce a facut sa avem incredere si sa o publicam.”

“Cartea este dedicata Femeii!…”-ne repeta si Elena,iar cu fraze placute si istorii care se impletesc intre ele,ne invita sa-i cunoastem personajele ce par rupte din realitatea zilnica,atat de palpabila:“A tutte due la vita aveva insegnato che non ci si deve mai buttare nella disperazione. Non ha alcun senso logorarsi nel cercare il perché di quello che succede. È difficile accettarlo, ma sarebbe più facile ammettere che non dipende tutto da noi. Non siamo l’ombelico del mondo ma viviamo nel centro dell’universo dove la terra più fertile, l’aria più pulita e l’acqua più pura sono nostre. Dobbiamo solamente vivere! Dobbiamo essere felici di esistere, senza forzare il destino. Sarebbe meglio lasciarci portare sulle ali leggere della vita, pronti sempre ad incamminarci sulla giusta via. A ogni angolo c’è  qualcosa o qualcuno che ci può impedire di vedere quanto siamo stati baciati dalla sorte, in tutti i sensi, ma fortunatamente c’è sempre qualcuno che ci tocca il cuore e ci apre la mente per capire. L’importante è tenersi sempre forti, umili e fiduciosi e, non per ultimo, amare...//Viata ne-a invatat pe amandoi ca nu ne putem lasa coplesiti de disperare. Nu are nici un sens sa intrebam de ce ni se intampla un lucru anume. E greu de acceptat realitatea, dar ar fi mult mai usor daca am admite ca nu depinde totul de noi. Noi nu suntem buricul pamantului dar traim in centrul universului, unde pamantul fertil, aerul extrem de curat si apa pura, au fost date noua, pamantenilor… Trebuie doar sa traim! Trebuie sa fim multumiti ca existam, fara sa fortam destinul. Cel mai bine ar fi sa ne lasam leganati pe aripile lejere ale vietii, pregatiti sa apucam pe calea dreapta, cand aceasta se iveste. La fiecare colt de strada putem intalni ceva sau pe cineva care incearca sa ne impiedice, din rautate, sa vedem Adevarul, dar spre norocul nostru, exista acea persoana care intra in sufletul nostru reusind sa ne deschida mintea pentru a intelege… Lucrul cel mai important este sa fim mereu puternici, umili dar increzatori si nu in ultimul rand, sa iubim…

 Da…! din pacate cunosc  foarte bine afirmatiile facute de prietena mea si stiu cat cantaresc aceasta in sufletul meu,dar ca sa evit caderea in capcana subiectivismului am invitat cateva dinte prietenele mele  sa-mi scrie exact ceea ce simt ele despre “le ragazze dell’Est”…Probabil,dintr-un  astfel de puzzle,ascultandu-ne cu putin mai multa rabdare unii pe altii,vom reusi sa cream o imagine cat mai aproape de realitate si sa apreciem pozitiv orice manifestare care merita sa fie cu adevarat apreciata,iar Elena Iordache este unul dintre modele care poate fi considerat inainte de toate,un model exemplar de integrare in societatea in care traieste,viseaza si scrie…

 Lenuta imi scrie:”suntem flori frumoase si rezistente…care se adapteaza la toate conditiile de viata…suntem determinate si neinfricate…sensibile si dure in acelasi timp…traim luptand si luptam traind…stim sa muncim si o facem iubind.. .contestate si laudate in acelasi timp”…

 Petro incearca sa defineasca: “Frumusetea lor si felu de a se expune te face sa iti schimbi radical impresia!…” si concluzioneaza..”frumusete,nesiguranta, tristete…”

Dani subiniaza clar: “Noi siamo le ragazze con una marcia in più; siamo quelle determinate, fortificate di un camino che non è stato sempre facile; siamo le ragazze con occhi nostalgici e cuori che custodiscono dei grandi tesori: i ricordi di una terra lasciata. Noi siamo le Ragazze dell’Est…// Noi suntem fetele cu o viteza in plus;suntem cele determinte,fortificate de un drum care nu a fost deloc usor;suntem fete nostalgice cu inimi care pastreaza mari comori:amintirile unui pamant lasat…Noi,suntem Fetele din Est!…”

Diana isi cere scuze ca nu poate raspunde pe moment,dar revine triumfal:”Am auzit destul de des vorbindu-se in Italia(nota personala:poate, in Romania cu mult mai mult…!) despre ‘le ragazze dell’est’…  Si am auzit diverse pareri ( nu tocmai cele mai bune!), insa cred ca in ultima vreme modul in care vad italienii avalansa, in special a femeilor,  din estul Europei,  incepe sa fie unul mai ingaduitor…

Am crezut cu tarie si o sa cred in continuare asta, ca indiferent de finalitatea venirii acestor femei in Italia, scopul  tuturor a fost  acelasi: o viata mai buna, o viata pe care in tari ca Romania, Rusia sau Ucraina, nu este imposibil sa o traiesti, dar care nu ofera aceleasi privilegii sociale si economice precum tarile vest-europene…

As contura doua cotegorii in randul acestor femei: cele care intra-devar se vand barbatilor italieni, quindi au impresia doar ca duc o viata mai buna  si intra in capcana celei mai vechi meserii a omenirii.  Astfel , ies la iveala  cazuri de crime, disparitii, cadavre desfigurate si cel mai adesea victimele sunt’ le ragazze dell’est’. … Sa fie frumosetea lor de vina? Sa instige la astfel de gesturi chipurile angelice ale acestor femei? Sa fie obsesia care se naste pentru tupurile lor de felina…?

si femeile care sunt femeile care intr-adevar lupta pentru o viata mai buna!…

Pe de alta parte, si tin sa cred ca aceasta a doua categorie a inceput sa castige teren in detrimetul celei mai sus mentionate,  sunt femeile care intradevar lupta pentru o viata mai buna. Femeile care isi depasesc conditia si care stiu sa se faca respectate si admirate in societatea in care au ales sa traiasca. Nu sunt putine femeile straniere/”straine”care au afaceri si activitati de succes in Italia si nu numai.  Nu sunt putine femeile care au starnit fie invidia, fie admiratia italiencelor pentru ca au demonstrat in peninsula ca stiu sa fie mame mai bune si mai devotate decat ele.  Nu sunt putine femeile care stiu sa fie doamne in societate si sotii, respectiv mame,acasa…

Pe àceste femei le-as mentiona cand se vorbeste despe…’ le ragazze dell’est.’…

Lia,fara sa-i fi cerut parerea,se inscrie si concluzioneaza „vocea” …Fetelor din Est, cu neasemuita-i intuitie: “Dumnezeu stie de ce trebuie sa ducem atit!”…

 Subsciu subliniind fiecare dinte cuvinele scrise azi,aici…

„Dumnezeu stie de ce trebuie sa ducem atit”…Dumnezeu stie cat trebuie sa mai ducem…tacând!

 Fiecare crede ceea ce e in stare sa creada,iar noi traim,ceea ce traim casi…

“Ragazze dell’Est”…!

Cuvenitele multumiri interlocutoarelor mele care m-au ajutat sa realizez un tablou mai complet al…„ragazzelor din Est”!Multumiri,fetelor…!

 A consemnat,

Ana Olimpia,una vera ragazza dell’Est

http://www.garbo.ro/articol/Social/14100/le-ragazze-dell-est-sau-fetele-nevazute-ale-aceleeasi-medalii.html

 Lucca,undeva pe malul lui Serchio,mai 2013

ImagineImagineImagine

Elena Iordache la prezentarea cărții „Ragazze dell est” alături de amicul nostru,Marcello Lazzeri

 

Annunci