Gentilețea ce nu ne costă nimic sau Mărțișorul nostru de fiecare zi…!

                                                                                                               Mărturisire(4)

Motto:                                                                                                

”Dragostea este calea transfigurării lucrurilor;atunci cuvântul cade curat și mlădios,fapta rodește chiar și în pămânul cel mai netrebnic.”

-Ernest BERNEA-„Mic tratat de înțelepciune și virtute”-Dacia,2001.

Un înțelept spunea că pentru a vedea muntele în toată măreția lui,trebuie să te îndepărtezi și să-l privești de la distanță…

M-am îndepărtat destul și de un timp apreciabil de lung,încât să pot afirma că m-am integrat într-o bună măsură într-o societate diversă decât cea căreia îi aparțin.Iar relativul își are buna lui măsură și în cazul meu,așa cum are în toate faptele ce ne înscriu existența.Atunci când alegi să trăiești într-un anume loc,accepți regulile scrise și nescrise ale locului și încet-încet le faci să fie ale tale,îți devin atât de familiare de pare că le știi decând lumea.Altele însă rămân de neatins și așa vor rămâne în veci pentru că le respingi în mod inconștient și păstrezi o anume distanța ca un scut invizibil.Unele se pierd,altele se regăsesc…

„Sărut mâna…!” îmi scrie un prieten ori decâte ori își face simțită prezența pe undele online.Citesc și surâd. Citesc și amintirile dau năvală cu o cohortă întragă de…„Sărut mâna…!” spuse în grabă la intrarea în casa bunicilor,la telefon când aud vocea mătușii ce îmi repetă întotdeauna că preferă prăjiturile „Diplomat” sau acela cu care ni-ii onorăm pe cei dragi sau cel de auzit în grabă trecând pe trotuar…

Ca gest propriu-zis de curtoazie l-am barat întotdeauna cu fermitate,lăsându-i spațiu doar într-o intimitate împărtășită și acceptată care se înscrie în registul nonverbalului care vorbește mereu fără să  vorbescă.

Când sunt rostite cuvintele fug uneori prea ușor.Când sunt scrise însă,capătă substanță tocmai pentru faptul că durează ceva mai mult în timp.În cazul meu „rezonanța” s-a multiplicat deoarece practic uitasem că există.Nu mai făcea parte din cotidianitatea mea.Era cași șters.Așa se face că un simplu „Sărut mâna…!” venit discret și aproape șoptit,m-a invitat pe neașteptate la o profundă reflecție și revizuire de spirit…Cu siguranță,faptul că eu recepționez gestul de la distanță face să nu fie pentru nimic,unul banal,ci vine perceput în toată grandoarea pe care a purtat-o în timp,găsindu-și locul cuvenit în cultura noastră.

În istoria lui ca gest de gentilețe și profund respect face stradă lungă ,probabil purtat în Micul Paris de către lumea bună ce călătorea prin Europa în secole trecute.Cert este că en française această galanterie s-a uitat cam demult,pe când la noi s-a conservat și a durat în timp.„E aproape nimic și e aproape tot.”-cum ar spune Neruda.

Nu știu ce gândesc,ce simt prietenele mele când sunt tratate(?) cu un gest atât de frumos…!Nu știu ce sentimente îi încearcă pe ei,prietenii mei atunci când îl săvârșesc…!Știu doar că este unul deosebit de plăcut,nu costă nimic și poate dărui cu adevărat foarte mult,fie unora,fie altora…!

E un Mărțișor cu totul deosebit cel pe care-l primesc uneori,prieten drag și-ți mulțumesc pentru modul în care mi-l aduci pe Acasă mai aproape scriindu-mi doar,…două cuvinte de salut!

E frumos,deosebit de frumos să știi că în lumea asta atât de grăbită,de superficială,de superplasticizată,gentilețea există încă,își are locul ei,bine definit…!Acolo,în „muntele meu”care se chiamă …România!

Cu speranța că vom avea înțelepciunea să facem să dureze acestă gentilețe și să ne bucurăm sincer atunci când se manifestă,

Mărțișor-2013

P.S.

Mărțișor,drag Mărțișor…!

mare-mi fu mirarea când,trecând pe sub ploaia măruntă prin jurul Domului de la Milano,am avut plăcerea să descopăr Firul nostru de Mărțișor legat de câteva din crenguțele copacilor ce se află în parcul din împrejurimi !Sunt acolo,acoperite discret frunzele Primăverii…!

A fost o imensă bucurie să-l descopăr într-un loc și un moment atât de neașteptat!

Mărțișorul nostru este mai trainic decât acel ceva ce fiecare din noi ne-am imaginat!

Mărțișorul are rădăcini puternice în sufletul românilor și va avea …!Sărut mâna! 🙂

Eeecooouuu de suflet la…Firul de Mărțișor!

Va salut cu respect!
Iata ca cineva a crosetat un fir de martisor care sa lege America de Japonia, Italia de Australia……
Sper ca acest fir sa reziste si de aceea doresc sa fiu o “iţă” in aceasta tesatura.
Sa “ne scriem” si sa ne cunoastem.
Va doresc o zi cat mai buna!
M.
P.S. Mulțumim și întoarcem urările înmiit!
       Mărțișor-2013

Din seria…doresc să mă înscriu în MAILING LIST-Fir de Mărțișor

Doresc să mă înscriu în MAILING LIST Mărțișor-2013

Astăzi am gânduri de dăruit…

 
Celor care simt românește…Doamne ce frumos suna!
Ce drag cuvant si ce cuprinzator aspect sufletului meu…
Oriunde as fi tot aici imi ramane gindul, sufletul:
la bunici, la testul cu piinea unica cu coaja frumos colorata de oul gainii din ograda larga…
Si cate n-as povestii, dar fiindca ne referim la firul firav al simbolului primavaratec, mirosul luncii cu viorele in care ma purta bunicul, cu tamaioarele care miroseau intr-un fel in care nu-l poate inlocuii nici un parfum al niunei firme celebre…
Chiar si curajosul ghiocel ne ridica din frigul iernii in speranta regasirii sevei nu numai in natura ci si in noi, in pasul voios, in zimbetul mangaiat de soare bland din campia sufletului noastru…
Veselia noastra la o sarbatoare, zambetul larg in intampinarea musafirilor,
peisajele noastre unice cu casele cuarjos insirate in locuri neprietenoase,
dar inca dainuind ambitiei noastrea de a pastra ce am primit si dorim sa lasam nepotilor, fara sa ne lasam influentati de miscari neprielnice ale vremilor
sau
ale alesilor timpului concret…
cam asta ne defineste, in simpla mea parere!”
L.