Mărțișor cu dedicație…„Ragazze dell’est” !

Le “Ragazze dell’Est“sau fetele nevazute ale aceleeasi medalii

                                                              Elenei,

                                                              cu mare drag

                                                              si tuturor “Fetelor din Est” pe care ea le reprezinta…

 Printre surprizele unei seri,primesc o invitatie pe care,sincer,o asteptam demult:amica mea de la Viareggio-pot confirma amicitia cu toata convingerea!,- ma invita cu rafinata eleganta,la prezentarea cartii sale.Cea de-a doua care-i poarta semnatura,“care a vazut tiparul” in slova lui Dante!

Aveam sa aflu cu ocazia prezentarii ca incursiunea in lumea florilor sau a sufletelor cu nume de floare continua intr-o ingenioasa si tumultuoasa aventura,astfel ca,dupa “Papucul Doamnei/La scarpetta di Venere”,aparuta in vara lui 2010,a sosit timpul povestii clematidelor care continua intre paginile cartii:”Ragazze dell’est //Fete din Est”-povestiri semnate de Elena Iordache in editia Marco Del Bucchia Editore,2013.

Elena vine de pe meleagurile Vrancei,de-acolo de unde vinul curge bun si e renumit pentru limpezimea si parumul sau de Odobesti,din  familia Preotului Iordache care a pastorit ani si ani in orasul dintre vii.Ne povesteste amuzant ca pasiunea de a scrie s-a nascut din vremea copilariei cand nemultumita fiind de textele cantecelor la moda difuzate la radio,isi inventa propriile versuri cu originala si nestavilita creativitate si castiga concurs dupa concurs cu scrierile ei.In mai 2010, primeste premiul I la Concursul National”Città di Montecatini Terme”la sectia roman,cu cartea”La scarpetta di Venere”care va fi si publicata cateva luni mai tarziu.

Elena,ea insasi o “ragazza dell’Est”traieste de ani buni in Toscana insciindu-si existenta cu toate suisurile si coborasurile ei in tot ceea ce iti poate oferi…drumul deloc usor,al strainatatii.Recunoaste deschis ca sufletul ei a ramas puternic legat de Acasa si nimic nu-i va putea schimba vreo data,acesta simtire.”Sunt muti cei care nu ne inteleg,care interpreteaza in mod gresit plecarea noastra si care ne condamna cu asprime fara sa cunoasca cate sacrificii facem,cu cate probleme ne confruntam aici…Dar, noi suntem calite,nu-i asa,si rezistam…!”-adauga Elena,iar pe chipul sau se inscrie discret,un zambet trist…Poate,chiar de aceea si scriu,cu dorinta de a  reusi  putin sa demolez acele mentalitati stereotipate care ne judeca prea usor,cu mult inainte de a ne cunoaste… fie cei de-Acasa,fie cei de-aici…!”

Caut privirea Elenei,dar e prea d e p a r t e…iar ca sa evite confruntarea ochilor inundati de lacrimi,incepe sa mangaie discret petalele lobelliei ce i-am daruit…”Mi-ai daruit steagul nostru…!”–imi spune,evidentiind rand pe rand fiecare culoare ale florilor din micul buchet…

“Il libro è dedicato alla Donna!…”imi marturiseste Micol Carmignani,reprezentanta casei editoriale prezenta la sarbatorirea lansarii cartii.„Ne-a placut in mod deosebit istoriile pe care Elena le povesteste si faptul ca expune dintr-un unghi de vedere divers,aceasta noua realitate italiana.Este o carte care sigur,va avea succes…!De la prima lectura mi s-a parut surprinzatoare prin modul de constructie al povestirilor,„colorata”deoarece aduce un suflu nou prin personajele pe care le creioneaza si extrem de interesanta din punct de vedere editorial fapt ce a facut sa avem incredere si sa o publicam.”

“Cartea este dedicata Femeii!…”-ne repeta si Elena,iar cu fraze placute si istorii care se impletesc intre ele,ne invita sa-i cunoastem personajele ce par rupte din realitatea zilnica,atat de palpabila:“A tutte due la vita aveva insegnato che non ci si deve mai buttare nella disperazione. Non ha alcun senso logorarsi nel cercare il perché di quello che succede. È difficile accettarlo, ma sarebbe più facile ammettere che non dipende tutto da noi. Non siamo l’ombelico del mondo ma viviamo nel centro dell’universo dove la terra più fertile, l’aria più pulita e l’acqua più pura sono nostre. Dobbiamo solamente vivere! Dobbiamo essere felici di esistere, senza forzare il destino. Sarebbe meglio lasciarci portare sulle ali leggere della vita, pronti sempre ad incamminarci sulla giusta via. A ogni angolo c’è  qualcosa o qualcuno che ci può impedire di vedere quanto siamo stati baciati dalla sorte, in tutti i sensi, ma fortunatamente c’è sempre qualcuno che ci tocca il cuore e ci apre la mente per capire. L’importante è tenersi sempre forti, umili e fiduciosi e, non per ultimo, amare...//Viata ne-a invatat pe amandoi ca nu ne putem lasa coplesiti de disperare. Nu are nici un sens sa intrebam de ce ni se intampla un lucru anume. E greu de acceptat realitatea, dar ar fi mult mai usor daca am admite ca nu depinde totul de noi. Noi nu suntem buricul pamantului dar traim in centrul universului, unde pamantul fertil, aerul extrem de curat si apa pura, au fost date noua, pamantenilor… Trebuie doar sa traim! Trebuie sa fim multumiti ca existam, fara sa fortam destinul. Cel mai bine ar fi sa ne lasam leganati pe aripile lejere ale vietii, pregatiti sa apucam pe calea dreapta, cand aceasta se iveste. La fiecare colt de strada putem intalni ceva sau pe cineva care incearca sa ne impiedice, din rautate, sa vedem Adevarul, dar spre norocul nostru, exista acea persoana care intra in sufletul nostru reusind sa ne deschida mintea pentru a intelege… Lucrul cel mai important este sa fim mereu puternici, umili dar increzatori si nu in ultimul rand, sa iubim…

 Da…! din pacate cunosc  foarte bine afirmatiile facute de prietena mea si stiu cat cantaresc aceasta in sufletul meu,dar ca sa evit caderea in capcana subiectivismului am invitat cateva dinte prietenele mele  sa-mi scrie exact ceea ce simt ele despre “le ragazze dell’Est”…Probabil,dintr-un  astfel de puzzle,ascultandu-ne cu putin mai multa rabdare unii pe altii,vom reusi sa cream o imagine cat mai aproape de realitate si sa apreciem pozitiv orice manifestare care merita sa fie cu adevarat apreciata,iar Elena Iordache este unul dintre modele care poate fi considerat inainte de toate,un model exemplar de integrare in societatea in care traieste,viseaza si scrie…

 Lenuta imi scrie:”suntem flori frumoase si rezistente…care se adapteaza la toate conditiile de viata…suntem determinate si neinfricate…sensibile si dure in acelasi timp…traim luptand si luptam traind…stim sa muncim si o facem iubind.. .contestate si laudate in acelasi timp”…

 Petro incearca sa defineasca: “Frumusetea lor si felu de a se expune te face sa iti schimbi radical impresia!…” si concluzioneaza..”frumusete,nesiguranta, tristete…”

Dani subiniaza clar: “Noi siamo le ragazze con una marcia in più; siamo quelle determinate, fortificate di un camino che non è stato sempre facile; siamo le ragazze con occhi nostalgici e cuori che custodiscono dei grandi tesori: i ricordi di una terra lasciata. Noi siamo le Ragazze dell’Est…// Noi suntem fetele cu o viteza in plus;suntem cele determinte,fortificate de un drum care nu a fost deloc usor;suntem fete nostalgice cu inimi care pastreaza mari comori:amintirile unui pamant lasat…Noi,suntem Fetele din Est!…”

Diana isi cere scuze ca nu poate raspunde pe moment,dar revine triumfal:”Am auzit destul de des vorbindu-se in Italia(nota personala:poate, in Romania cu mult mai mult…!) despre ‘le ragazze dell’est’…  Si am auzit diverse pareri ( nu tocmai cele mai bune!), insa cred ca in ultima vreme modul in care vad italienii avalansa, in special a femeilor,  din estul Europei,  incepe sa fie unul mai ingaduitor…

Am crezut cu tarie si o sa cred in continuare asta, ca indiferent de finalitatea venirii acestor femei in Italia, scopul  tuturor a fost  acelasi: o viata mai buna, o viata pe care in tari ca Romania, Rusia sau Ucraina, nu este imposibil sa o traiesti, dar care nu ofera aceleasi privilegii sociale si economice precum tarile vest-europene…

As contura doua cotegorii in randul acestor femei: cele care intra-devar se vand barbatilor italieni, quindi au impresia doar ca duc o viata mai buna  si intra in capcana celei mai vechi meserii a omenirii.  Astfel , ies la iveala  cazuri de crime, disparitii, cadavre desfigurate si cel mai adesea victimele sunt’ le ragazze dell’est’. … Sa fie frumosetea lor de vina? Sa instige la astfel de gesturi chipurile angelice ale acestor femei? Sa fie obsesia care se naste pentru tupurile lor de felina…?

si femeile care sunt femeile care intr-adevar lupta pentru o viata mai buna!…

Pe de alta parte, si tin sa cred ca aceasta a doua categorie a inceput sa castige teren in detrimetul celei mai sus mentionate,  sunt femeile care intradevar lupta pentru o viata mai buna. Femeile care isi depasesc conditia si care stiu sa se faca respectate si admirate in societatea in care au ales sa traiasca. Nu sunt putine femeile straniere/”straine”care au afaceri si activitati de succes in Italia si nu numai.  Nu sunt putine femeile care au starnit fie invidia, fie admiratia italiencelor pentru ca au demonstrat in peninsula ca stiu sa fie mame mai bune si mai devotate decat ele.  Nu sunt putine femeile care stiu sa fie doamne in societate si sotii, respectiv mame,acasa…

Pe àceste femei le-as mentiona cand se vorbeste despe…’ le ragazze dell’est.’…

Lia,fara sa-i fi cerut parerea,se inscrie si concluzioneaza „vocea” …Fetelor din Est, cu neasemuita-i intuitie: “Dumnezeu stie de ce trebuie sa ducem atit!”…

 Subsciu subliniind fiecare dinte cuvinele scrise azi,aici…

„Dumnezeu stie de ce trebuie sa ducem atit”…Dumnezeu stie cat trebuie sa mai ducem…tacând!

 Fiecare crede ceea ce e in stare sa creada,iar noi traim,ceea ce traim casi…

“Ragazze dell’Est”…!

Cuvenitele multumiri interlocutoarelor mele care m-au ajutat sa realizez un tablou mai complet al…„ragazzelor din Est”!Multumiri,fetelor…!

 A consemnat,

Ana Olimpia,una vera ragazza dell’Est

http://www.garbo.ro/articol/Social/14100/le-ragazze-dell-est-sau-fetele-nevazute-ale-aceleeasi-medalii.html

 Lucca,undeva pe malul lui Serchio,mai 2013

ImagineImagineImagine

Elena Iordache la prezentarea cărții „Ragazze dell est” alături de amicul nostru,Marcello Lazzeri

 

Annunci

mărțișorul la condițional-oprativ sau poveste șoptită scrisă cu litere mici

if

dacă tu…

…aș pregăti totul în mod progesiv.aș cotrobăi prin fiecare ungher al casei,prin fiecare ungher al meu.cu migală și atenție sporită.înainte de toate aș ordona șosetele punând o delimitare clară între cele de zi și cele de noapte.între dantelăriile celor de vară și între moliciunea celor pentru ger.dragele de ele,niciodată nu știu cărei ore aparțin, cum întind mâna uneori la întâmplare,cu ochii închiși,să le prind…cum îmi  tună gustul momentului: după culoare…după desen…după firul țesăturii…sau după cum se „preanunță”diminețile… câteva perechi vor sfârși în cutia pe care stă scris d e  a r u n c a t dar,spre seară sigur se va descoperi și pentru ele un colțișor,semn de indubitabilă afecțiune asupra lucrurilor sau de o compulsivitate care mă învinge mereu…cum ai vrea să crezi…

…la capitolul oale și crătiți aș zăbovi ceva mai mult.le-aș dărui mângâierile mele în plus,iar ele mi-ar dărui în schimb strălucirea noului lor.aș surâde mai des oglindindu-mi chipul în strălucirea tigăilor și ,probabil,valsul acela acompaniator al„operei”l-aș repeta…pata aceea gălbuie de lângă întrerupător aș lăsa-o însă,chiar dacă ar fi nevoie doar de o pereche de mănuși și de câteva zeci de secunde,s-o dobor…tu te-ai obișnui într-un anume fel,cu imperfectiunile mele și probabil,le-ai accepta…

…aș dechide larg toate ferestrele să mă inunde lumina,iar  florile proaspete le-aș fura și le-aș așeza chiar și la calendar.aș lăsa așa,neglijent,câte o eșarfă,câte-o carte rătăcită,doar ca tu să mă întrebi „de ce…?”…aș ridica din umeri,iar tu sigur,ai surâde șugubăț…

…prin baie și prin debara ar fi o trecere rapidă,de aruncat un ochi fugar…aș schimba doar albiturile și plantele noi le-aș uda…

…aș parfuma în mod deosebit încăperile,iar tu ai exclama mereu:„parfumul ăsta-i nou…!nu-l știam…!”așternuturile ar fi cu siguranță noi.m-aș lăuda demonstându-mi colecția de creioane pierzându-mă în istoria fiecăruia,iar tu ți-ai încrucișa privirile cu ale mele la fiecare istorisire lăsându-ți doar mâinile să vorbească printre voitele tăceri…

…te-aș purta în grădina mea:fiecare plantă,fiecare copac,fiecare dintre flori ți-ar povesti că la rădăcină i-am pus numai dragostea mea,iar parfumul lor te-ar învălui,ți-ar confirma…

…în semn de bun venit aș pregăti cu multă dăruire aluatul și aș frământa pâinea. aș umple întreaga casă de mirosul facerii…! tu l-ai adulmeca hulpav cu vârful bărbiei cuprins între două degete,întrebător…„câte surprize mai ai să-mi oferi…?!”-m-ai spune…iar corpurile noastre vor începe discret  dansul adulmecărilor…

…aș cumpăra două cupe noi și te-aș ruga să desfaci sticla aceea cu vin căruia refuz demult,demult să-i șterg praful…te-ai opri din gest și mi-ai spune hohotind:„tu o porți pe ștefania popescu cu tine,aici…?!”…și hohotul s-ar dubla,negreșit…aș pregăti „multpromisa” rață-cu-portocale-ce-la-final-tu-a-i-descopri-rățoi…ne-am bucura de„istoria raței” și-am sfârși în sărutul acela,noi…

…mi-aș pune rând pe rând toate rochiile mele lungi ca să pot invoca zborul ,iar tu l-ai recunoaște după fâlfâiri…cred că și pletele s-ar mai lungi puțin…iar cerceii i-aș schimba din oră-n oră ca niciunul din ei să nu cunoască nedreptățirea…brățara aceea ți-aș reface-o din bucăți și ți-aș  spune cât de parte din mine era… te-ai minuna și tu de îmbinarea perfectă a părților…iar uneori,am tăcea…

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…am săruta diminețile cu parfumul cafelei făcută din nou la ibric,iar gimnastica matinală ar fi cea a tangentei de noi…!am alerga prin ploaie kilometrul acela până la gară și ne-am urca în primul tren respectând supusi doar alegerea lui.in drum ți-aș prezenta pe toți prietenii mei și le-aș povesti cât de fericită aș fi.ca de obicei,și atunci le-aș fura câte o frunză ce-aș așeza-o semn de carte sau de amintirea că suntem,că sunt…ne-am minuna ca doi copii neștiutori de locuri noi,de timpuri noi,de noi…ne-am pierde destul de des și ne-am regăsi și mai des…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…aș dispărea într-una dintre dimineți.aș ieși tiptil cu grija de a nu-ți întrerupe somnul duminical și aș hoinări pe străzile pustii povestindu-mi mie însămi că-ai fi…aș pleca doar așa,să mă pot întoarce cu brațele întinse a zbor,ce te-ar cuprinde în dansul de dor…

…într-o anumită oră am regiza o ceartă „la cuțite” pe care-aș chema-o…„probă de microfon”.eu aș vrea să continuie totul cu „proba tăcerii”,iar ca în toate regulile nescrise,tu ai repeta neîncetat unica „probă a împăcării”.la final am fi amândoi învingători dat fiind jocul…„de probă”!…după aceea am înălța imn după imn poeziei…am împreuna mâinile și trupurile și sufletele le-am împreuna a zbor…!

…iar de-aș scrie pe ușă întoate limbile pământului „v-am ruga,nu deranjați!” s-ar holba până și leo,câinele vecinului la cea de-a treia plimbare,pe înserat…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi…

…uneori,te-aș lăsa singur.te-aș lăsa să-mi cotrobăi prin ungherul secretelor și tu te-ai minuna că le știi deja.aș accepta invitația amicelor mele la un aperitiv,dar aș sta tot timpul ăla ca-pe-ghimpi.le-aș povesti ceas de ceas că simt mirosul ce învăluie casa mea.aș privi la nesfârșit ușa știind că între timp tu ai deveni artizan prin preajma focului de două ori arzător…

…la timpul potrivit,aș fugi…m-aș întoarce alergând.m-ai aștepta nerăbdător în prag,tu!

 

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi.

 

…ai fi

 

Eeecooouuu de suflet la…Firul de Mărțișor!

Va salut cu respect!
Iata ca cineva a crosetat un fir de martisor care sa lege America de Japonia, Italia de Australia……
Sper ca acest fir sa reziste si de aceea doresc sa fiu o “iţă” in aceasta tesatura.
Sa “ne scriem” si sa ne cunoastem.
Va doresc o zi cat mai buna!
M.
P.S. Mulțumim și întoarcem urările înmiit!
       Mărțișor-2013

Firul de Mărțișor care ne unește

In evidenza

E Firul de Mărțișor cel care ne unește !

Mulțumiri tuturor celor care au aderat la MAILING LIST x HORA Firului de Mărțișor trimițâdu-și adeziunea la infomartisor2013@gmail.com și suntem în așteptare ca și cei ce și-au exprimat aprobarea să o săvârșească în mod concret.Suntem deosebit de onorați să vă avem alături ca membri fondatori și vă vom solicita părerea în legătură cu propunerile ce își vor face simțită prezența sau pe care dorim să le promovăm în cadrul Proiectului Mărțișor-2013.

Înscrierea în MAILING LIST rămâne deschisă celor ce doresc să o facă cu specificarea că vor fi înscriși doar ca ”membri” ce pot beneficia de schimburi de informații,vor putea face propuneri și inițiative,dar fără să fie consultați în  prealabil,înainte de promovarea evenimentelor.

La fiecare jumătate a fiecărei luni vă vom reaminti cât de mult ne va face plăcere să vă avem alături:persoane fizice sau juridice,instituții ,asociații etc.care doresc să cunoască și să-și promoveze activitățile sau evenimentele,indiferent pe care meridian vă aflați.

Cum și vocea critică își găsește locul în paginile blogului,o vom aborda întotdeauna într-un spirit constructiv care să ne permită o valutare realistică și mereu îndreptată către o îmbunătățire sub toate aspectele.

Pe bună dreptate criticile au fost exprimate în legătură cu imaginea aleasă ca imagine-simbol a proiectului fapt pentru care vă cerem colaborarea și așteptăm din partea voastră propuneri cu imagini care să reprezinte…Firul de Mărțișor Românesc!

Așteptăm propunerile voastre din momentul publicării informației până la 23 aprilie 2013 (h:24.00 ora României) la mail:infomartisor2013@gmail.com

Va fi promovată imaginea care va primi cel mai mare număr de vizionări în 24h.

Toate imaginile primite vor fi postate la ora 8.00,întotdeauna ora României!

Înainte de a vă saluta doresc să aduc sincere mulțumiri acelora care au contribuit într-un anume sens la nașterea Proiectul Mărțișor-2013 .

Fiecare în felul său m-a ajutat să gândesc mai mult în Limba Română,limba în care m-am născut și care m-a ajutat cu adevărat să mă simt…mai Acasă!

Cu toată convingerea pot afirma că nu ne naștem și învățăm să ne vorbim limba,

ci ne naștem în interiorul limbii.Limba Română sau cel de-al doilea uter…al Țării-Mamă,

România!

Mulțumiri din suflet…

  • …unei prietenii născute cu douăzeci de ani în urmă,în numele haiku-ului…!
  • În egală măsură Echipelor de la Garbo.ro & Kudika.ro pentru colaborarea stabilită!
  • Centrului de Studii Complexe de la București cu care am răstălmăcit…

sensurile cuvântului…DOR la Cafeneaua Complexității din Regie.

  •  Celui căruia îi place să fie numit simplu Poetu’ cu  ale sale„Povești de aerodrom” care m-au purtat în mod facinant pe malul Borcei,acolo unde grâul bun își unduiește spicul la fiecare adiere de vânt,acolo unde Crivățul suflă atât de aspru,acolo unde urarea de Cer Senin stă pe buzele tuturor…!
  • Casei Gândirii Românești și susținătorilor ei împățimiți care știu să „construiască Poduri” și să reinventeze o lume prea mult abandonată uitării:Asociația Henri Coandă!

Mulțumiri din suflet tuturor și fiecăruia în parte!

Mărțișor-2013

Din seria…doresc să mă înscriu în MAILING LIST-Fir de Mărțișor

Doresc să mă înscriu în MAILING LIST Mărțișor-2013

Astăzi am gânduri de dăruit…

 
Celor care simt românește…Doamne ce frumos suna!
Ce drag cuvant si ce cuprinzator aspect sufletului meu…
Oriunde as fi tot aici imi ramane gindul, sufletul:
la bunici, la testul cu piinea unica cu coaja frumos colorata de oul gainii din ograda larga…
Si cate n-as povestii, dar fiindca ne referim la firul firav al simbolului primavaratec, mirosul luncii cu viorele in care ma purta bunicul, cu tamaioarele care miroseau intr-un fel in care nu-l poate inlocuii nici un parfum al niunei firme celebre…
Chiar si curajosul ghiocel ne ridica din frigul iernii in speranta regasirii sevei nu numai in natura ci si in noi, in pasul voios, in zimbetul mangaiat de soare bland din campia sufletului noastru…
Veselia noastra la o sarbatoare, zambetul larg in intampinarea musafirilor,
peisajele noastre unice cu casele cuarjos insirate in locuri neprietenoase,
dar inca dainuind ambitiei noastrea de a pastra ce am primit si dorim sa lasam nepotilor, fara sa ne lasam influentati de miscari neprielnice ale vremilor
sau
ale alesilor timpului concret…
cam asta ne defineste, in simpla mea parere!”
L.