mărțișorul la condițional-oprativ sau poveste șoptită scrisă cu litere mici

if

dacă tu…

…aș pregăti totul în mod progesiv.aș cotrobăi prin fiecare ungher al casei,prin fiecare ungher al meu.cu migală și atenție sporită.înainte de toate aș ordona șosetele punând o delimitare clară între cele de zi și cele de noapte.între dantelăriile celor de vară și între moliciunea celor pentru ger.dragele de ele,niciodată nu știu cărei ore aparțin, cum întind mâna uneori la întâmplare,cu ochii închiși,să le prind…cum îmi  tună gustul momentului: după culoare…după desen…după firul țesăturii…sau după cum se „preanunță”diminețile… câteva perechi vor sfârși în cutia pe care stă scris d e  a r u n c a t dar,spre seară sigur se va descoperi și pentru ele un colțișor,semn de indubitabilă afecțiune asupra lucrurilor sau de o compulsivitate care mă învinge mereu…cum ai vrea să crezi…

…la capitolul oale și crătiți aș zăbovi ceva mai mult.le-aș dărui mângâierile mele în plus,iar ele mi-ar dărui în schimb strălucirea noului lor.aș surâde mai des oglindindu-mi chipul în strălucirea tigăilor și ,probabil,valsul acela acompaniator al„operei”l-aș repeta…pata aceea gălbuie de lângă întrerupător aș lăsa-o însă,chiar dacă ar fi nevoie doar de o pereche de mănuși și de câteva zeci de secunde,s-o dobor…tu te-ai obișnui într-un anume fel,cu imperfectiunile mele și probabil,le-ai accepta…

…aș dechide larg toate ferestrele să mă inunde lumina,iar  florile proaspete le-aș fura și le-aș așeza chiar și la calendar.aș lăsa așa,neglijent,câte o eșarfă,câte-o carte rătăcită,doar ca tu să mă întrebi „de ce…?”…aș ridica din umeri,iar tu sigur,ai surâde șugubăț…

…prin baie și prin debara ar fi o trecere rapidă,de aruncat un ochi fugar…aș schimba doar albiturile și plantele noi le-aș uda…

…aș parfuma în mod deosebit încăperile,iar tu ai exclama mereu:„parfumul ăsta-i nou…!nu-l știam…!”așternuturile ar fi cu siguranță noi.m-aș lăuda demonstându-mi colecția de creioane pierzându-mă în istoria fiecăruia,iar tu ți-ai încrucișa privirile cu ale mele la fiecare istorisire lăsându-ți doar mâinile să vorbească printre voitele tăceri…

…te-aș purta în grădina mea:fiecare plantă,fiecare copac,fiecare dintre flori ți-ar povesti că la rădăcină i-am pus numai dragostea mea,iar parfumul lor te-ar învălui,ți-ar confirma…

…în semn de bun venit aș pregăti cu multă dăruire aluatul și aș frământa pâinea. aș umple întreaga casă de mirosul facerii…! tu l-ai adulmeca hulpav cu vârful bărbiei cuprins între două degete,întrebător…„câte surprize mai ai să-mi oferi…?!”-m-ai spune…iar corpurile noastre vor începe discret  dansul adulmecărilor…

…aș cumpăra două cupe noi și te-aș ruga să desfaci sticla aceea cu vin căruia refuz demult,demult să-i șterg praful…te-ai opri din gest și mi-ai spune hohotind:„tu o porți pe ștefania popescu cu tine,aici…?!”…și hohotul s-ar dubla,negreșit…aș pregăti „multpromisa” rață-cu-portocale-ce-la-final-tu-a-i-descopri-rățoi…ne-am bucura de„istoria raței” și-am sfârși în sărutul acela,noi…

…mi-aș pune rând pe rând toate rochiile mele lungi ca să pot invoca zborul ,iar tu l-ai recunoaște după fâlfâiri…cred că și pletele s-ar mai lungi puțin…iar cerceii i-aș schimba din oră-n oră ca niciunul din ei să nu cunoască nedreptățirea…brățara aceea ți-aș reface-o din bucăți și ți-aș  spune cât de parte din mine era… te-ai minuna și tu de îmbinarea perfectă a părților…iar uneori,am tăcea…

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…am săruta diminețile cu parfumul cafelei făcută din nou la ibric,iar gimnastica matinală ar fi cea a tangentei de noi…!am alerga prin ploaie kilometrul acela până la gară și ne-am urca în primul tren respectând supusi doar alegerea lui.in drum ți-aș prezenta pe toți prietenii mei și le-aș povesti cât de fericită aș fi.ca de obicei,și atunci le-aș fura câte o frunză ce-aș așeza-o semn de carte sau de amintirea că suntem,că sunt…ne-am minuna ca doi copii neștiutori de locuri noi,de timpuri noi,de noi…ne-am pierde destul de des și ne-am regăsi și mai des…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…aș dispărea într-una dintre dimineți.aș ieși tiptil cu grija de a nu-ți întrerupe somnul duminical și aș hoinări pe străzile pustii povestindu-mi mie însămi că-ai fi…aș pleca doar așa,să mă pot întoarce cu brațele întinse a zbor,ce te-ar cuprinde în dansul de dor…

…într-o anumită oră am regiza o ceartă „la cuțite” pe care-aș chema-o…„probă de microfon”.eu aș vrea să continuie totul cu „proba tăcerii”,iar ca în toate regulile nescrise,tu ai repeta neîncetat unica „probă a împăcării”.la final am fi amândoi învingători dat fiind jocul…„de probă”!…după aceea am înălța imn după imn poeziei…am împreuna mâinile și trupurile și sufletele le-am împreuna a zbor…!

…iar de-aș scrie pe ușă întoate limbile pământului „v-am ruga,nu deranjați!” s-ar holba până și leo,câinele vecinului la cea de-a treia plimbare,pe înserat…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi…

…uneori,te-aș lăsa singur.te-aș lăsa să-mi cotrobăi prin ungherul secretelor și tu te-ai minuna că le știi deja.aș accepta invitația amicelor mele la un aperitiv,dar aș sta tot timpul ăla ca-pe-ghimpi.le-aș povesti ceas de ceas că simt mirosul ce învăluie casa mea.aș privi la nesfârșit ușa știind că între timp tu ai deveni artizan prin preajma focului de două ori arzător…

…la timpul potrivit,aș fugi…m-aș întoarce alergând.m-ai aștepta nerăbdător în prag,tu!

 

…te-ai aseza într-un loc discret prefăcându-te procupat de-ale tale. în tăcere,doar m-ai savura unduirile…

…m-aș așeza într-un loc discret prefăcându-mă preocupată de-ale mele.în tăcere,doar ți-aș sorbi respirațiile…

…ne-am așeza așa,sporovăind până în zori de zi sau ascultând îmbrățișati ticăitul timpului,în aceeași foame de numai doi.

 

…ai fi

 

Annunci